← înapoi la căutare

patenta

/pa.ten'ta/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză patenter, germană patentieren.

Definiții

  1. (v.tranz.) a acorda (cuiva) o patentă; a breveta o invenție.
  2. (v.tranz.) (înv.) a supune pe cineva la plata unei patente.
  3. (v.tranz.) (tehn.) a aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistență mai mare.

Declinare

CazSingularPlural
verbpatentapatentau

patentat

/pa.ten'tat/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din a patenta.

Definiții

  1. (despre invenții) pentru care s-a acordat o patentă; brevetat.
  2. (fig.) (peior.; despre însușirile oamenilor) notoriu, evident.
  3. rarcare are o proastă reputație.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică