← înapoi la căutare

patentă

/pa'ten.tə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză patente, germană Patent.

Definiții

  1. drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricație și în vânzare produsul invenției sale; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet de invenție.
  2. (fig.) (ir.) sistem, procedeu (propriu cuiva).
  3. certificat, dovadă.
  4. drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o acțiune comercială.
  5. (înv.) impozit anual plătit de negustori și de liberii-profesioniști; act prin care se confirma plata acestui impozit și dreptul de exercitare a comerțului sau a profesiunii libere.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativpatentăpatente
genitiv-dativpatenteipatentelor
vocativpatentăpatentelor
articulatpatentapatentele

patenta

/pa.ten'ta/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză patenter, germană patentieren.

Definiții

  1. (v.tranz.) a acorda (cuiva) o patentă; a breveta o invenție.
  2. (v.tranz.) (înv.) a supune pe cineva la plata unei patente.
  3. (v.tranz.) (tehn.) a aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistență mai mare.

Declinare

CazSingularPlural
verbpatentapatentau

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică