particular
/par.ti.ku'lar/adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din latină particularis, germană partikular, Partikular.
Definiții
- care este propriu unei singure ființe, unui singur lucru sau unei singure categorii de ființe sau de lucruri; specific, caracteristic, particularist.
- care se referă la indivizi izolați, care are un caracter izolat; individual.
- care are caracter personal, neoficial, care nu e destinat publicului sau publicității; privat, intim, confidențial.
- (despre bunuri materiale) care este proprietate individuală.
- (despre școli) care nu aparține statului.
- care este considerat străin de o activitate sau de un loc de muncă.
Exemple
- Intrarea persoanelor particulare este interzisă.
particular
/par.ti.ku'lar/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Definiții
- categorie filozofică reprezentând o treaptă mai înaltă de generalitate a singularului în raport cu el însuși.
- persoană care nu deține o funcție oficială; persoană considerată ca individ în raport cu statul sau cu o instituție a statului; persoană care nu face parte dintr-un grup social constituit, considerată în raport cu acesta.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | particular | particulare |
| genitiv-dativ | particularului | particularelor |
| vocativ | particularule | particularelor |
| articulat | particularul | particularele |