← înapoi la căutare

parola

/pa.ro'la/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Derivat regresiv din parolă.

Definiții

  1. (v.tranz.) a bloca accesul cuiva la ceva, de regulă o informație personală sau secretă pe un mediu cibernetic (de pe un calculator); a pune o parolă.

Declinare

CazSingularPlural
verbparolaparolau

Sinonime: coda, cripta

parola

/pa.ro'la/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru parolă.

parolă

/pa'ro.lə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză parole, italiană parola, germană Parole.

Definiții

  1. cuvânt convențional secret sau formulă convențională secretă folosite de militarii care au anumite misiuni pentru a fi identificați de alți militari care cunosc consemnul.
  2. cuvânt secret de recunoaștere folosit de membrii unei organizații conspirative.
  3. rarpromisiune, legământ, angajament; cuvânt de onoare.
  4. (înv.) cuvânt, vorbă; afirmație, spusă.
  5. (înv.) numele unui dans; melodie după care se executa acest dans.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativparolăparole
genitiv-dativparoleiparolelor
vocativparolăparolelor
articulatparolaparolele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică