parmac
/par'mak/Etimologie
Din turcă parmak.
Definiții
- par sau stâlp (gros) folosit la diverse construcții deschise (prispe, pridvoare, garduri etc.).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | parmac | parmaci |
| genitiv-dativ | parmacului | parmacilor |
| vocativ | parmacule | parmacilor |
| articulat | parmacul | parmacii |