parlagiu
Etimologie
Din turcă parlacı.
Definiții
- măcelar care taie vitele de consum la abator.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | parlagiu | parlagii |
| genitiv-dativ | parlagiului | parlagiilor |
| vocativ | parlagiule | parlagiilor |
| articulat | parlagiul | parlagiii |