verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză parcourir (după curge).
Definiții
- (v.tranz.) (adesea fig.) a străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt).
- (v.tranz.) a trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva.
- (v.tranz.) (spec.) a citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; (p.gener.) a citi.
- (v.tranz.) a trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | parcurgea | parcurgeau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză parcours.
Definiții
- faptul de a parcurge o distanță, un drum etc.; (concr.) drum, traseu pe care îl străbate sau pe care trebuie să-l străbată cineva sau ceva pentru a ajunge de la un punct la altul.
- lungimea unui drum sau a unei traiectorii între două puncte anumite.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | parcurs | parcursuri |
| genitiv-dativ | parcursului | parcursurilor |
| vocativ | parcursule | parcursurilor |
| articulat | parcursul | parcursurile |