parcurge

Etimologie

Din franceză parcourir (după curge).

Definiții

1. (v.tranz.) (adesea fig.) a străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt).
2. (v.tranz.) a trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva.
3. (v.tranz.) (spec.) a citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; (p.gener.) a citi.
4. (v.tranz.) a trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel.

Declinare