parca
/parˈka/Etimologie
Din franceză parquer.
Definiții
- (v.tranz.) a lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru parca.
Exemple
- A parca un vehicul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | parca | parcau |
Sinonime: gara