parapon
/pa.ra'pon/Etimologie
Din neogreacă paráponon.
Definiții
- dispoziție rea; indispoziție; supărare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | parapon | — |
| genitiv-dativ | paraponului | — |
| articulat | paraponul | — |
Din neogreacă paráponon.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | parapon | — |
| genitiv-dativ | paraponului | — |
| articulat | paraponul | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică