parapet
/pa.ra'pet/Etimologie
Din italiană parapetto, franceză parapet, germană Parapett.
Definiții
- perete (de înălțime mică) din piatră, lemn, metal etc. care servește la delimitarea teraselor, a podurilor, a marginilor unei șosele etc.
- prelungire a bordurilor unei nave, deasupra punții superioare, având rolul de a proteja oamenii, instalațiile și obiectele de pe punte contra valurilor.
- obstacol așezat la capătul unei linii ferate pentru ca trenul să nu mai poată înainta.
- întăritură de pământ sau de zid la redute și la tranșee, pentru protejarea luptătorilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | parapet | parapete |
| genitiv-dativ | parapetului | parapetelor |
| vocativ | parapetule | parapetelor |
| articulat | parapetul | parapetele |