paradox
/pa.ra'doks/Etimologie
Din franceză paradoxe.
Definiții
- enunț contradictoriu și, în același timp, demonstrabil.
- părere (absurdă) contrară adevărului unanim recunoscut; (p.ext.) ciudățenie; enormitate, absurditate.
- raționament aparent just care duce la concluzii contradictorii, ce nu pot fi considerate nici adevărate, nici false; antinomie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | paradox | paradoxuri |
| genitiv-dativ | paradoxului | paradoxurilor |
| vocativ | paradoxule | paradoxurilor |
| articulat | paradoxul | paradoxurile |