paraclis
/pa.ra'klis/Etimologie
Din greacă παράκλησις (paráklēsis) (Murnu 41), parțial prin intermediul slavă (veche) paraclisŭ (Vasmer, Gr., 110).
Definiții
- capelă construită alături de o biserică, într-un cimitir, în interiorul unei clădiri etc.
- (în religia creștină ortodoxă) slujbă religioasă de laudă și de invocare a Fecioarei Maria, a lui Isus sau a unui sfânt; rugăciunea închinată unuia dintre aceștia; (p.ext.) carte care cuprinde astfel de rugăciuni.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | paraclis | paraclisuri |
| genitiv-dativ | paraclisului | paraclisurilor |
| vocativ | paraclisule | paraclisurilor |
| articulat | paraclisul | paraclisurile |