papagal
/pa.pa'gal/Etimologie
Din italiană pappagallo, prin intermediul neogreacă παπαγάλος (papagálos). Inevitabil din arabă ببغاء (babaḡāʾ), care este de origine onomatopeică. Confer engleză popinjay, spaniolă papagayo, maghiară papagáj și turcă papağan.
Definiții
- (ornit.) nume dat mai multor păsări tropicale cățărătoare, cu ciocul mare și încovoiat, cu pene felurit și viu colorate, care, dresate, pot repeta sunete articulate.
- (fam.) epitet dat unei persoane care repetă mecanic părerile sau cuvintele altuia.
- (fig.) (fam. și peior.) gură (ca organ al vorbirii).
- (tehn.) clește cu dinți, folosit la lucrările de montare sau de reparare a țevilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | papagal | papagali |
| genitiv-dativ | papagalului | papagalilor |
| vocativ | papagalule, papagale | papagalilor |
| articulat | papagalul | papagalii |
Sinonime: 3: gură, (fam. și peior.) clanță, fleancă, (peior.) bot