pantopon
/pan.to'pon/Etimologie
Din franceză pantopon.
Definiții
- substanță extrasă din opiu sub formă de pulbere brună cu gust amar, solubilă în apă, cu acțiune analgezică similară opiului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pantopon | — |
| genitiv-dativ | pantoponului | — |
| vocativ | pantoponule | — |
| articulat | pantoponul | — |