pantof
/pan'tof/Etimologie
Din germană Pantoffel.
Definiții
- încălțăminte de stradă din piele, din materiale sintetice sau din pânză, care acoperă laba piciorului până la gleznă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pantof | pantofi |
| genitiv-dativ | pantofului | pantofilor |
| vocativ | pantofule | pantofilor |
| articulat | pantoful | pantofii |