pantocrator
/pan.to'kra.tor/Etimologie
Din neogreacă παντοκρατορ (pantokrátor).
Definiții
- icoană pictată în bisericile ortodoxe pe bolta naosului, care reprezintă pe Isus Cristos ca împărat al lumii; (p.ext.) cupola de deasupra naosului, unde se află această icoană.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pantocrator | — |
| genitiv-dativ | pantocratorului | — |
| vocativ | pantocratorule | — |
| articulat | pantocratorul | — |