panică
/pa'ni.kə/Etimologie
Din neogreacă πανικωσ (panikós), franceză panique, italiană panico, germană Panik.
Definiții
- senzație de spaimă violentă de care este cuprinsă subit (și adesea fără temei) o persoană sau o colectivitate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | panică | — |
| genitiv-dativ | panicii | — |
| vocativ | panică | — |
| articulat | panica | — |