pandecte
/pan'dek.te/Etimologie
Din franceză pandectes ← latină pandectae ← greacă pandektes (atotcuprinzător).
Definiții
- lucrare de mari proporții care redă informații într-un mod ușor de înțeles, fiind des folosit în antichitate pentru intitularea unor lucrări din diverse domenii.
- Culegere de opinii ale jurisconsulților romani asupra principalelor probleme de drept, alcătuită în vremea împăratului Justinian și adaptată în timp nevoilor noilor instituții.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | — | pandecte |
| genitiv-dativ | — | pandectelor |
| vocativ | — | pandectelor |
| articulat | — | pandectele |