pandantiv
/pan.dan'tiv/Etimologie
Din franceză pendentif.
Definiții
- obiect de podoabă care se poartă la gât, atârnat de un lănțișor.
- element de construcție de forma unui triunghi sferic, aflat între arcele ce susțin o cupolă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pandantiv | pandantive |
| genitiv-dativ | pandantivului | pandantivelor |
| articulat | pandantivul | pandantivele |