pancartă
/pan'kar.tə/Etimologie
Din franceză pancarte.
Definiții
- placă de material (pânză, hârtie, lemn) pe care este scrisă o lozincă sau un anunț; placardă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pancartă | pancarte |
| genitiv-dativ | pancartei | pancartelor |
| articulat | pancarta | pancartele |