paletă
/pa'le.tə/Etimologie
Din franceză palette.
Definiții
- placă de lemn, de porțelan etc., prevăzută cu o deschizătură pentru a putea fi ținută cu mâna, pe care pictorii își întind și își amestecă vopselele când lucrează.
- (fig.) gamă cromatică specifică unui pictor sau unei picturi; cromatică, colorit; (p.ext.) măiestrie artistică a pictorului; (p.gener.) măiestrie artistică.
- lopățică rotundă sau ovală de lemn, de obicei acoperită cu cauciuc sau cu plută, cu care se lovește mingea în tenisul de masă.
- piesă (plată) de forme variate, folosită ca suport, ca unealtă de presat, de netezit etc. sau la diferite mecanisme și instrumente.
- pală (De dimensiuni mici).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | paletă | palete |
| genitiv-dativ | paletei | paletelor |
| vocativ | paletă | paletelor |
| articulat | paleta | paletele |