paleoteriu
Etimologie
Din franceză paléothérium < latină modernă Paleotherium. Inevitabil compus din greacă antică παλαιός (palaiós, „bătrân, vechi”) + θηρίον (thēríon, „fiară, bestie”).
Definiții
- (zool. și pal.) animal mamifer fosil, erbivor, din prima jumătate a erei terțiare, asemănător cu tapirul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | paleoteriu | paleoterii |
| genitiv-dativ | paleoteriului | paleoteriilor |
| vocativ | paleoteriule | paleoteriilor |
| articulat | paleoteriul | paleoteriii |