paleocen
Etimologie
Din franceză paléocène.
Definiții
- prima epocă a paleogenului, caracterizată prin apariția unor noi asociații de foraminifere și prin dezvoltarea rapidă a mamiferelor placentare; eocen inferior.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | paleocen | paleocene |
| genitiv-dativ | paleocenului | paleocenelor |
| vocativ | paleocenule | paleocenelor |
| articulat | paleocenul | paleocenele |