palavră
/pa'la.vrə/Etimologie
Din turcă palavra, neogreacă παλαβρα (palávra).
Definiții
- (fam.; mai ales la pl.) vorbă, afirmație lipsită de seriozitate sau de temei; fleac; balivernă, brașoavă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | palavră | palavre |
| genitiv-dativ | palavrei | palavrelor |
| vocativ | palavră | palavrelor |
| articulat | palavra | palavrele |