palanchin
/pa.lan'kin/Etimologie
Din franceză palanquin.
Definiții
- jilț sau pat cu baldahin, purtat de oameni (sau de elefanți, cămile) și folosit ca mijloc de locomoție pentru cei bogați; lectică; litieră.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | palanchin | palanchine |
| genitiv-dativ | palanchinului | palanchinelor |
| articulat | palanchinul | palanchinele |