paladiu
/pa'la.dju/Etimologie
Din franceză palladium.
Definiții
- (chim.) element chimic, metal alb-argintiu, lucios, foarte maleabil, din familia platinei, întrebuințat drept catalizator în unele reacții sau ca înlocuitor al platinei în construcția unor instrumente de precizie, a unor obiecte de artă etc., cu numărul atomic 46 și simbolul Pd.
- (ist.) statuie a zeiței Pallas Atena, socotită în antichitate a fi ocrotitoarea cetăților.
- (fig.) ocrotire, apărare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | paladiu | — |
| genitiv-dativ | paladiului | — |
| vocativ | paladiule | — |
| articulat | paladiul | — |
Sinonime: 2: apărare, ocrotire