pair
Etimologie
Din franceză pair.
Definiții
- titlu purtat de marii vasali ai regelui în Franța și în Anglia în evul mediu.
- membru (pe viață) al uneia dintre cele două camere legislative din Franța între 1815 și 1848.
- titlu de noblețe în Marea Britanie, care conferă dreptul de membru al Camerei Lorzilor.
- persoană care are (sau avea) unul dintre aceste titluri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pair | pairi |
| genitiv-dativ | pairului | pairilor |
| vocativ | pairule | pairilor |
| articulat | pairul | pairii |