paic
Etimologie
Din turcă peyk.
Definiții
- soldat din garda personală a sultanului sau a domnilor țărilor românești.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | paic | paici |
| genitiv-dativ | paicului | paicilor |
| vocativ | paicule | paicilor |
| articulat | paicul | paicii |