paiantă
/paˈjan.tə/Etimologie
Din turcă payanda.
Definiții
- sistem de construcție a pereților unor case, care constă dintr-un schelet de lemn având golurile umplute sau acoperite cu diferite materiale (împletituri de nuiele ori șipci tencuite cu lut, chirpici etc.); material care alcătuiește asemenea sistem de construcție.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | paiantă | paiante |
| genitiv-dativ | paiantei | paiantelor |
| vocativ | paiantă | paiantelor |
| articulat | paianta | paiantele |