paharnic
/pa'har.nik/Etimologie
Din pahar + sufixul -nic.
Definiții
- (în evul mediu, în țara românească și în moldova) titlu dat boierului de la curtea domnilor români care avea grijă de băutura domnului, iar în împrejurări deosebite sau la sărbători îl servea personal pe domn, gustând băutura înaintea acestuia pentru a se convinge că nu este otrăvită; boier care avea acest titlu; ceașnic.
- (înv. și reg.) cel care toarnă băutura în pahare la diferite ocazii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | paharnic | paharnici |
| genitiv-dativ | paharnicului | paharnicilor |
| vocativ | paharnicule | paharnicilor |
| articulat | paharnicul | paharnicii |