padoc
/pa'dok/Etimologie
Din franceză, engleză paddock.
Definiții
- loc îngrădit într-o pășune, rezervat pentru unele animale domestice; teren împrejmuit și amenajat în mod special, în apropierea grajdurilor, destinat întreținerii și mișcării animalelor domestice în aer liber.
- (spec.) loc îngrădit lângă boxa unui cal de curse sau lângă un hipodrom, unde sunt lăsați în libertate sau plimbați caii, înainte de alergări.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | padoc | padocuri |
| genitiv-dativ | padocului | padocurilor |
| vocativ | padocule | padocurilor |
| articulat | padocul | padocurile |