pacefăcător
/pa.ʧe.fə.kə'tor/Etimologie
Din pace + făcător.
Definiții
- (înv.) (persoană) care pacifică, care restabilește pacea, liniștea.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pacefăcător | pacefăcători |
| genitiv-dativ | pacefăcătorului | pacefăcătorilor |
| articulat | pacefăcătorul | pacefăcătorii |
Sinonime: pacificator, împăciuitor