pătuiac
/pə.tuˈjak/Etimologie
Din pătui (regionalism pentru „pătuț” < pat + sufixul -ui) + sufixul -ac.
Definiții
- podea improvizată din scânduri, crengi etc., așezată pe furci sau în copaci, pe care se clădește o claie de nutreț (pentru a o feri de vite, de umezeală etc.); pătul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pătuiac | pătuiace |
| genitiv-dativ | pătuiacului | pătuiacelor |
| vocativ | pătuiacule | pătuiacelor |
| articulat | pătuiacul | pătuiacele |