pătuț
/pəˈtuʦ/Etimologie
Din pat + sufixul -uț.
Definiții
- diminutiv al lui pat; (spec.) pat de copil; pătișor, pătuc, pătucean.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pătuț | pătuțuri |
| genitiv-dativ | pătuțului | pătuțurilor |
| vocativ | pătuțule | pătuțurilor |
| articulat | pătuțul | pătuțurile |