păstrător
/pəs.trə'tor/Etimologie
Din a păstra + sufixul -ător.
Definiții
- care păstrează (bine) ceva; care nu strică, nu risipește, nu pierde; econom.
Din a păstra + sufixul -ător.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | păstrător | păstrători |
| genitiv-dativ | păstrătorului | păstrătorilor |
| vocativ | păstrătorule | păstrătorilor |
| articulat | păstrătorul | păstrătorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică