păstorie
/pəs.to'ri.e/Etimologie
Din păstor + sufixul -ie.
Definiții
- păstorit.
- (fig.) conducere, îndrumare religioasă, bisericească; funcție, demnitate de conducător bisericesc; exercitarea acestei funcții.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | păstorie | — |
| genitiv-dativ | păstoriei | — |
| vocativ | păstorie | — |
| articulat | păstoria | — |