păstaie
/pəsˈta.je/Etimologie
Origine îndoielnică. O formă mai veche pare să indice prezența unui etimon latin terminat în -alia; s-a propus *pistalia, din pistare („a urlui”) (Candrea-Dens., 1351; Pascu, I, 143; Graur, BL, V, 109); *quassitalia, din quassare („a rupe”) (Pușcariu, Dacor., III, 679); *pyxitalia, din pyxis („capsulă”) (Giuglea, Dacor, X, 60); sau din albaneză bishtajë (Candrea). Nici una din aceste explicații nu pare suficientă.
Definiții
- (bot.) fruct caracteristic plantelor din familia leguminoaselor, format din două valve în care sunt închise semințele.
Exemple
- Păstaie de mazăre.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | păstaie | păstăi |
| genitiv-dativ | păstăii | păstăilor |
| vocativ | păstaie, păstaio | păstăilor |
| articulat | păstaia | păstăile |
Sinonime: (bot.) teacă