verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- (v.tranz.) a introduce frunze de papură între doagele unui butoi, ale unui vas de lemn etc. pentru a astupa fisurile și a asigura etanșeitatea vasului; a împăpuri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | păpurea | păpureau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din latină *papura < papȳrus. Inevitabil din greacă antică πάπυρος (pápyros).
Definiții
- (bot.) (Typha) grup de plante erbacee acvatice, cu tulpina înaltă, neramificată, cu frunze lungi și înguste, cu flori unisexuate, care crește în locuri mlăștinoase.
- (spec.) plantă care face parte din acest grup.
- (p.restr.) frunzele acestor plante, din care se fac rogojini, coșuri etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | papură | papuri |
| genitiv-dativ | papurii | papurilor |
| vocativ | papură | papurilor |
| articulat | papura | papurile |
Sinonime: 1: (bot.) (reg.) bățea, berbecuț, bucșău, culm, rogoz, șovar, (Transilv. și Maram.) spetează, (Maram.) spetie