păncănire
/pən.kə'ni.re/Etimologie
Din păncăni.
Definiții
- acțiunea de a păncăni și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | păncănire | păncăniri |
| genitiv-dativ | păncănirii | păncănirilor |
| articulat | păncănirea | păncănirile |
Din păncăni.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | păncănire | păncăniri |
| genitiv-dativ | păncănirii | păncănirilor |
| articulat | păncănirea | păncănirile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică