pădure
/pəˈdu.re/Etimologie
Din latină padule < padulem în loc de paludem.
Definiții
- (bot.) întindere mare de teren acoperită de copaci; mulțime densă de copaci crescuți în stare sălbatică, în care predomină una sau mai multe specii, pe lângă care se mai află arbuști, plante erbacee, mușchi etc., precum și diferite specii de animale.
- (fig.) (urmat de determinări) grămadă mare de obiecte de același fel (de obicei în poziție verticală) care acoperă o suprafață.
Exemple
- Animalele din pădure.
- Pădure de salcâmi.
- Pădure de pini.
- O pădure de mâini s-a ridicat în clasă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pădure | păduri |
| genitiv-dativ | pădurii | pădurilor |
| vocativ | pădure | pădurilor |
| articulat | pădurea | pădurile |
Sinonime: 1: (silv.) codru, (rar) silvă, (înv.) pădurărie
Antonime: câmpie