păcurăriță
/pə.ku.rə'ri.ʦə/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din păcurar + sufixul -iță.
Definiții
- (înv. și reg.) soția păcurarului; ciobăniță, păstorită.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | păcurăriță | păcurărițe |
| genitiv-dativ | păcurăriței | păcurărițelor |
| vocativ | păcurăriță | păcurărițelor |
| articulat | păcurărița | păcurărițele |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- (v.intranz. și tranz.) (înv. și reg.) a ciobăni, a păstori.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | păcurărea | păcurăreau |