păcănit
/pə.kə'nit/Etimologie
Din a păcăni.
Definiții
- păcănire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | păcănit | păcănituri |
| genitiv-dativ | păcănitului | păcăniturilor |
| vocativ | păcănitule | păcăniturilor |
| articulat | păcănitul | păcăniturile |
Din a păcăni.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | păcănit | păcănituri |
| genitiv-dativ | păcănitului | păcăniturilor |
| vocativ | păcănitule | păcăniturilor |
| articulat | păcănitul | păcăniturile |
Din pac + sufixul -ăni.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | păcănea | păcăneau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică