pârloagă
/pɨr'lo̯a.gə/Etimologie
Din bulgară прeлог (prelog), sârbocroată parlog.
Definiții
- teren arabil lăsat nelucrat unul sau mai mulți ani, pentru refacerea fertilității lui.
- (colectiv) ierburi crescute pe un teren arabil nelucrat; (p.ext.) brazda cosită de pe un asemenea loc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pârloagă | pârloage |
| genitiv-dativ | pârloagei | pârloagelor |
| vocativ | pârloagă | pârloagelor |
| articulat | pârloaga | pârloagele |