pârâtor
/pɨ.rɨ'tor/Etimologie
Din a pârî + sufixul -tor.
Definiții
- care pârăște, care are obiceiul să pârască; care denunță.
Din a pârî + sufixul -tor.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pârâtor | pârâtori |
| genitiv-dativ | pârâtorului | pârâtorilor |
| vocativ | pârâtorule | pârâtorilor |
| articulat | pârâtorul | pârâtorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică