← înapoi la căutare

pântecuț

/pɨn.te'kuʦ/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din pântec + sufixul -uț.

Definiții

  1. pântecel.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativpântecuțpântecuțe
genitiv-dativpântecuțuluipântecuțelor
vocativpântecuțulepântecuțelor
articulatpântecuțulpântecuțele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică