verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Probabil din slavă pąditi („a împinge, a îmboldi”). Dar lingvistul Sorin Paliga sugerează o origine proto-boreală bazată pe rădăcina *Ghw-N ("a fugi, a vâna").
Definiții
- (v.tranz. și intranz.) a observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva).
- (v.tranz.) a urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi.
- (v.tranz.) a studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile.
- (v.tranz. și intranz.) a aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | pândea | pândeau |
Sinonime: 1: spiona, urmări, 2-3: urmări, 4: aștepta
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din franceză pandit.
Definiții
- titlu dat savanților, învățaților etc. brahmani din India.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | pandit | pandiți |
| genitiv-dativ | panditului | pandiților |
| vocativ | panditule | pandiților |
| articulat | panditul | pandiții |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Definiții
- faptul de a pândi; pândă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | pândit | pândite |
| genitiv-dativ | pânditului | pânditelor |
| vocativ | pânditule | pânditelor |
| articulat | pânditul | pânditele |