oști
/oʃ'ti/Etimologie
Din oaste.
Definiții
- (v.refl. intranz.) (înv. și pop.) a (se) lupta, a (se) război, a duce război.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | oștea | oșteau |
Din oaste.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | oștea | oșteau |
Din latină hostis, hostem „dușman”.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | oaste | oști |
| genitiv-dativ | oștii | oștilor |
| vocativ | oaste | oștilor |
| articulat | oastea | oștile |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică