oxigen
/ok.si'ʤen/Etimologie
Din franceză oxygène.
Definiții
- (chim.) element chimic, gaz incolor, inodor, insipid, care reprezintă o cincime din aerul atmosferic (fiind indispensabil în procesul respirației și al arderii) și care, în combinație cu hidrogenul, formează apa, utilizat în industrie, în tehnică, în medicină etc., cu numărul atomic 8 și simbolul O.
- (p.ext.) atom de oxigen
- (chim.) gaz care conține oxigen.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | oxigen | — |
| genitiv-dativ | oxigenului | — |
| vocativ | oxigenule | — |
| articulat | oxigenul | — |