ouț
/oˈuʦ/Etimologie
Din ou + sufixul -uț.
Definiții
- raroușor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ouț | ouțe |
| genitiv-dativ | ouțului | ouțelor |
| vocativ | ouțule | ouțelor |
| articulat | ouțul | ouțele |
Din ou + sufixul -uț.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ouț | ouțe |
| genitiv-dativ | ouțului | ouțelor |
| vocativ | ouțule | ouțelor |
| articulat | ouțul | ouțele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică